Șoapta mării

Acolo unde mingea de foc se domolește în infinit și cerul fumegă in miază zi, sub o plapumă de spumă m-aș ascunde și într-un colț umbrit m-aș pituli. Sub tavanul natural de corpuri ancestrale , legănat pe acorduri de sunet marin și scăldat în valurile mării, aici m-aș opri! Pentru un timp sau poate pentru un infinit, timpul s-ar bloca la o șoaptă a mării, iar infinitul și-ar dezlega secretele.

La șoapta mării inima pulsează cu putere, curiozitatea crește și dorința se intensifică. La un sunet, un amalgan de emoții se declanșează, eliberate parcă dintr-un țarc, răzbesc cu putere în trupul ostatic și ating sistemul cu baza afectivă. Parametrii bazali de funcționare a organismului sporesc, ritmul cardiac se înregistrează cu putere, iar activitatea endocrină este răpusă de substratul afectiv în detrimentul rațiunii. La șoapta mării inima se întărâtă, sub un crâmpei de trup acționează și repune mușchii motori în funcțiune. Surâsul, o acțiune stăpânită și eliberată la voie, este arma din uz, folosită ori de câte ori starea de spirit o impune.

Cu un ton cald și un ambient care nu este lezat de efemeritate, marea îmi șoptește, în liniștea impusă de obscuritate, tainele… Unele sunete suspină, altele înalță note duioase, înalte, vesele, în timp ce cerul scânteiază în specul. Toate sunt nestemate nemuritoare!

O privire în urmă, aruncată în fugă, câțiva pași vizibili pentru câteva secunde și o mare răsunătoare. Un val întors pentru o poruncă, un Stăpân peste toate!

3 gânduri despre &8222;Șoapta mării&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s