Duminică

Străzile sunt goale și pustii, clopotul a rămas în loc și nu mai bate. Totul e apus de o liniște profundă, incertitudine la nivel înalt. Mă uit pe geam. Simt ceva asemănător tristeței, dar nu pot identifica ce, simt că e ceva mai adânc de primul sens. Strada e ușor animată din când în când de persoanele aprovizionate cu alimente care trec într-un mod alert. Stau nemișcat și parcă timpul s-a oprit deodată cu mine, privesc din fața geamului și sunt părtaș schimbării . Acum suntem doar noi. Suntem închiși între patru pereți cu emoțiile noastre. Le simțim pe toate și nu le mai putem comprima în micile ieșiri în oraș. Ne confruntăm direct cu ele. Ne lovesc brusc, dar e realitatea. Realitate trasată brutal. Cu șanțuri umane încercăm să mai salvăm ce putem. E trist și rece. E inimă încremenită în timp, îmbibată de sete pentru viață și parfumată de speranță. Și totuși, în tot dramatismul, avem încă vitalitate. Avem aripi și putem zbura. Ne ducem cu gândul departe și ne confruntăm cu propriile emoții. Înainte totul era atât de simplu. Emoțiile ne năpădeau ca un flux, însă acum totul se meditează la rece. Suntem diferite personalități de la o oră la alta și ne confruntăm cu diferite stări, de la spleen-ul resimțit puternic în aceasta perioadă până la emoții mai pozitive. Căci, vorba Nichitei Stăneacu:” Oamenii sunt păsări cu aripile crescute în suflet”, adică mici îngeri pe pământ. Inima noastră este susținerea biologică a ființei noastre, iar aripile noastre sunt construite din fasciculele de lumină astrală. Suntem stele care strălucesc la contactul unei speranțe și devenim o explozie in galaxie. Creăm jocuri de lumină și ne stingem în timp. E duminică…alteori, străzi aglomerate și chipuri creionate, cu zâmbete largi schițate, acum totul redus la tăcere. Dar cu toate acestea, observ suflete pline, suflete pline de compasiune, de speranță, suflete care își măsoară ritmul într-un parametru comun. Într-un murmur infinit, cu un ecou răsfrânt asupra unui generații viitoare, învățam aplicabilitatea termenului compasiune ori solidaritate. Stele apuse, suflete deschise, porți între deschise, teatru ori realitate. Pe scena prezentului, pe aripile timpului, vândut de o secundă, câștigat de o veșnicie. Cuprins de sete, îmbibat de speranță triumfală, victorie tăinuită, victorie garantată! Let’s Say that: <<a Little chaos in a big chaos !>>

(All photos- via Pinterest)

Rămâneți sănătoși și let your dreams run! 🙂

Signed, GD. 🪐⚡️

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s