Poate fi marea un refugiu?

•Întotdeauna marea reprezintă cea mai bună alegere, indiferent de anotimpul în care decizi să te reîntorci. E sursa infinită de energie și locul unde gândurile revin la țărm, un țărm liniștit, unde valurile se lovesc de calmul nemărginit al sufletului, de a cărui existența nu o știai atât de tonică, a cărui putere de autovindecare nu o puteai concepe ca și “componentă” proprie. Și oare, de ce iubim atât de mult marea și ne găsim refugiul în acest loc? Pictorul american, Robert Henri, a descoperit armonia naturii, mai cu seamă, a marii și a declarat: “Marea are forța de a ne duce cu gândul la lucruri despre care ne place să ne gândim”.

• Robert Henri ne prezintă unul din motivele pentru care marea e asociată cu un refugiu personal. Ea prezintă un joc al naturii, vizual și auditiv, pus în scena vieții într-un mod dinamic, “lucrând” la sentimentele trăite în vremuri apuse, dar care reînvie într-un mod fantasmagoric. Probabil, toate aceste senzații îți conferă ideea de spațiu intim, de reconectare cu lăuntrul spiritual și cu centrul de simțăminte ce zac înăuntrul tău. Privești în zare, vezi nemărginire și în același timp, cobori în adânc și cunoști dai o altă definiție atemporalității.

.

•Simțim, iubim și trăim, nimic nu este în afara firii omenești. Ne bucurăm și experimentăm fiecare clipă, iar unele încercam să le dilatăm la maxim. Pe baza propriei experiențe, mărturisesc că marea este un refugiu, un refugiu al amintirilor și al clipelor din altă lume. Un loc în care te reintorci la construcția ta bilogică, faci un legământ cu natura și lași ochii să se bucure de măreție. Faci legăminte noi sau reînnoiești unele vechi. Declari iubire sau îți este declarată iubire. Esti purtat pe valuri sau te cobori la limitele idealului.

•Las un citat de sfârșit, de pus la suflet: “Marea este prima dezlănțuire a sufletului cosmic”. George Călinescu

Semnat, Gd.

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe